ARTA SI CREATIA

Parfumul este o arta, nascuta din memoria, imaginatia si stiinta parfumerilor - creatori. Si daca societatea s-a obisnuit sa-i numeasca nasuri, acesti artisti
se folosesc nu numai de capacitatile lor olfactive pentru a-si exprima talentul,
ci si de memorie, care pastreaza in ea sutele de arome.

Daca la inceputul secolului firmele de parfumuri si de moda aveau parfumeri proprii, la ora actuala totul este altfel. Numai trei mari case: Chanel, Guerlain
si Patty, pastreaza acest privilegiu, altele insa se adreseaza firmelor de materie prima, de substante mirositoare si compozitii in care lucreaza specialisti
in parfumuri si care creeaza pentru casele de moda cunoscute.

La randul lor, majoritatea nasurilor lucreaza pentru firme producatoare
de substante mirositoare si compozitii, elaborand parfumuri la cererea clientului: marii croitori, bijutieri, parfumeri.

Deseori, inainte de elaborarea unui parfum nou, sunt chestionate 5-10 firme. Numai una determina iesirea lor pe piata. Uneori parfumerii sunt rugati
sa modifice parfumurile existente deja in comert, deoarece utilizarea unui component a devenit imposibila in baza legislatiei.

Astfel, s-a intamplat cu bergamota, care la ora actuala poate fi utilizata
numai in doze mici impreuna cu rasina de ambra, care este complet interzis.

Cum ia nastere o noua aroma? La inceput, se prepara un amestec pe baza
unei retete elaborate de catre un parfumer. In continuare, amestecul
este dizolvat in alcool de cea mai inalta calitate. Proportia intre amestecul
mirositor si alcool este stabilita de insusi produsul respectiv (parfum,
apa parfumata sau apa de toaleta).

In alcool se adauga putina apa, concentratia obisnuita a alcoolului fiind
de 70%-85%, in functie de produsul finit. Amestecul proaspat obtinut
trebuie sa se maturizeze cateva saptamani. Apoi, acesta este racit
si filtrat, pentru ca transparenta lichidului sa se pastreze pe toata durata
de viata a acestuia.

Uneori se mai adauga in compozitie si putin colorant, dar de cele mai multe
ori culoarea parfumului depinde, pur si simplu, de culoarea substantelor aromate

. Uneori se mai adauga in compozitie si putin antioxidant, pentru
ca aroma sa ramana persistenta si dupa desigilarea flaconului.

La ora actuala, parfumerii au la dispozitie circa 3.500 de substante
mirositoare. Insa firmele-producatoare produc, practic, maximum
o treime din cantitatea posibila.

Unele produse nu se elaboreaza din motive economice sau ecologice,
iar altele, desi se produc, se utilizeaza numai in compozitii si tehnologii ale firmei respective, avandu-se in vedere pastrarea secretului de productie si utilizare.

Materia prima vegetala se utilizeaza in domeniul parfumurilor sub forma de tinctura alcoolica si solutii obtinute din partile parfumate ale plantelor:
frunze (paciuli), seminte si fructe (cuisoare, scortisoare, vanilie, seminte
de coriandru), radacini (iris, obligeana), precum si a unor licheni si plante
(muschi de stejar, tamaie).

In afara materiilor prime vegetale, indicate mai sus, se utilizeaza, de asemenea, substante mirositoare, numite rasini si balsamuri. Acestea reprezinta combinatii organice complicate din componenta multor plante.

Ele se utilizeaza in domeniul parfumurilor sub forma de tincturi si solutii
si reprezinta un tip de fixatori de miros, care determina cresterea duratei
de mentinere a mirosului parfumurilor.

Bergamota este uleiul extras, pe vremuri si, uneori, inca si in zilele noastre, dintr-o specie de portocale mici si verzui, asemanatoare ca forma
cu perele, un fel de lamai salbatice. Fructele acestea au ajuns in Italia din Turcia, unde li se spunea perele beiului.

Desi nici un om intreg la minte n-ar incerca sa-l manance, acest fruct produce
o substanta uleioasa, inconfundabila si foarte ispititoare, care aminteste
de portocala. E un miros curat si picant, surprinzator de profund si de tenace.

Bergamota este un auxiliar necesar pentru ape de colonie si ape de toaleta,
iar multi autori de parfumuri folosesc mireasma ei staruitoare si insorita
in creatiile lor de inspiratie mediteraneana.

Iasomia. Mireasma acestei flori incredibil de frumoase desfide aproape orice descriere si se stie cati scriitori au cazut in extaz, imbatati, fara sa poata eticheta in vreun fel magia ei inefabila. Rapitoare, dureros de dulce, ametitoare fericire sau chiar intrupare a luminii de luna sunt numai cateva
din incercarile ratate, care nu reusesc deloc sa descrie frumusetea ei unica.

Este o cultura extrem de costisitoare, intrucat florile trebuie culese manual dimineata, inainte de rasaritul soarelui. E nevoie de 6kg de petale de iasomie pentru a se obtine un gram de esenta uleioasa.

Exista sute de varietati de iasomie, care sunt cultivate in numeroase tari ca materie prima pentru industria de parfumuri, de pilda, in Italia, Egipt, India
si Maroc, insa toata lumea e de acord ca cea mai buna iasomie provine
din localitatea franceza Grasse din Provence. Daca n-ar fi mirosul impetuos
si romantic al iasomiei, n-ar exista cam 90% din parfumurile pe care
le cunoastem azi.

Smirna este seva coagulata a unor arbusti teposi. In Orientul Mijlociu,
ea se aduna cu ajutorul caprelor lasate sa pasca in tufisurile incalcite, de unde
ies cu barba plina de o substanta lipiciosa. Adunata de pastori din blana animalului cu un pieptene, smirna se vinde pe bani buni la targurile din partea locului. Smirna rezista bine la transport, pastrandu-si aroma chiar in conditii grele.

Lichenul. Este vorba de o specie cat se poate de comuna de lichen,
care creste pe trunchiurile de stejar. Este de culoare verdecenusie si,
dupa rafinare degaja un miros greu, oriental. Creste din belsug in zonele muntoase ale Europei de Nord si se cultiva pe scara larga pe teritoriul
fostei Iugoslavii.

Calitatea cea mai de seama a acestei plante este aceea de a conferi buchetelor florale, parfumurilor verzi si celor orientale o superba blandete catifelata.
Mai este si un foarte bun si inofensiv fixativ. O sumedenie de parfumuri,
obsedant romantice si pline de nostalgie, ar fi gretoase fara contributia
lui subtila si atenuanta.

Paciuli un ulei extras din frunzele si din tulpinile de Pogostemon
cablin (arbust care creste pretutindeni in nord-estul Asiei si in special pe teritoriul Indiei) este atat de ametitor in stare pura, ca trebuie diluat puternic pentru
a putea fi folosit.

Nu constituie numai un exelent fixativ, ci are si un miros extrem de picant,
cu un usor iz de mucegai. Fara el n-ar exista parfumurile orientale pe care
le cunoastem si nici parfumurile cu buchet floral, care se utilizeaza in calitate
de semn de exclamatie ori pentru a da profunzime unor tonalitati florale
mai fragile. Este un ingredient de durata: din clipa in care faci cunostinta cu el,
nu-l mai poti uita.

Trandafirul. Regina de necontestat a tuturor florilor este de o diversitate uluitoare. Exista pe lume sute de soiuri de trandafir, unele parfumate,
altele de o frumusete spectaculoasa, dar lipsite, vai!, de mireasma.

La baza celor mai multe dintre parfumurile in care trandafirul este nota
dominanta sta esenta de rose de mai (Rosa centifola), un trandafir destul de mic si destul de neinsemnat la prima vedere, care creste in zona Grasse din belsug
si care imprastie o mireasma dulce si patrunzatoare.

Mai exista si trandafirul pe nume Tea Rose, in ale carui efluvii se simte o umbra
de tanin, pe care il contine si raspandita apa de toaleta botezata chiar Tea Rose.

Trandafirii bulgaresti si cei de Damasc sunt cu totul altceva: au un miros opulent, fastuos si aristocratic. Cei dintai sunt cultivati in Valea Trandafirilor din Bulgaria
si toata lumea ii considera chintesenta rozelor. Din ei se prepara cea mai scumpa esenta uleiosa din lume, uleiul eteric de trandafir: utilizand petale in greutate
de o jumatate de tona nu se obtine mai mult de un gram din pretioasa esenta.

Trandafirii bulgaresti sau cei de Damasc sunt utilizati in toate marile parfumuri clasice. O mare autoritate in domeniu a spus candva ca mireasma de trandafir este cel mai puternic afrodisiac din lume, fiindca prin efectul sau narcotic insenineaza gandurile erotice pe care ni le starnesc culoarea, forma si textura florii. Eu unul m-as exprima ceva mai lapidar, spunand ca mirosul trandafirilor
e fara pereche, ucigator de senzual si de sexy.

Lemnul de santal este lemnul delicat si delicios parfumat al unui copac
din India, care poarta fascinanta denumire de arborele alb de Malabar.
Vreme de secole arborele de santal a fost considerat sacru de catre hindusi,
care ii atribuiau o multime de semnificatii mistice. Cultivat in toata Asia
de Sud-Est, esenta lui se distileaza din aschii de lemn; probabil ca din aceasta cauza imi aminteste totdeauna de penarul meu de scolar de pe timpuri!

Aproape inestimabil ca fixativ, lemnul de santal mai degaja si o mireasma imbatatoare, molcoma si onctuoasa. E folosit in cele mai multe parfumuri
de tip oriental, ca si pentru a sublinia buchetul celor de tip floral cu o pulsatie insistenta, care le contracareaza izul dulceag.

Tuberoza face parte din familia crinilor si mirosul ei nu aduce catusi
de putin cu al trandafirului. Tuberozele au un miros extraordinar de puternic,
bine cunoscut pentru persistenta lui. Cu toate acestea, pe mana unui maestru
al artei parfumurilor devine una dintre cele mai sublime miresme.

Mireasma tuberozelor este atat de patrunzatoare si de ametitoare incat,
in vremea Renasterii italiene, fetelor tinere le era interzis sa se plimbe prin gradinile unde cresteau tuberoze, ca sa nu cada prada pasiunii masculine,
pe care senzuala mireasma ar fi putut-o transforma intr-un adevarat delir!

Violeta o floare al carei miros ne este atat de familiar, incat orice explicatii devin inutile. Am inclus-o aici numai si numai pentru a va demonstra
ca, in uimitorul univers al parfumurilor, lucrurile nu sunt totdeauna ceea ce par!
Aflati, deci, ca pentru parfumuri sunt utilizate mai mult frunzele, nu petalele de violeta. Si aceasta, in primul rand, datorita vestitului ei caracter sfielnic, care face sa fie mai usor de adunat si procesat frunzele. Dar mai exista inca un secret legat de ceea ce noi ne inchipuim ca e mireasma de violete.

Vanilia.. Cu toate ca ne e bine cunoscuta utilizarea ei in la bucatarie, aceasta nepretuita aroma se extrage din involucrul sau din semintele unui
soi de orhidee cataratoare.

Aroma de vanilie e gingasa si dulce, insa cand e prea multa provoaca
saturatie, iar un singur strop din ea poate conferi, fara indoiala, o nota
de implinire si profunzime oricarui parfum oriental. Este si o aroma extrem
de tenace si o putem recunoaste cu usurinta (mai ales pentru ca o asociem
in amintirea noastra cu felurite dulciuri) la baza multor parfumuri
romantice si senzuale.

Vetiverul. S-ar putea sa-i intalniti numele scris vetyver, insa e vorba
de aceeasi fermecatoare mireasma. Cunoscut botanistilor drept iarba cus-cus, vetiverul creste salbatic in Asia tropicala si din radacinile lui se obtine
un ulei mirositor.

Utilizat pe scara larga la fabricarea parfumurilor pentru barbati, mirosul
sau acerb are un iz usor iute, insa ramane mereu proaspat si teluric.
Utilizat la parfumurile destinate femeilor, aduce o superba nota verde-astringenta si confera buchetelor florale acea nuanta de picanterie de care au nevoie pentru
a fi cu adevarat fascinante.

Ylang-ylang. Aceasta mireasma puternica, unica si cu puteri hipnotice, intra in compozitia a nenumarate parfumuri, in special a celor cu inclinatii orientale. Floare cu aspect filiform a arborelui filipinez Canagra odorata, ylang-ylang aduce o pronuntata si imbatatoare nota tropicala, care se imbina stralucit
cu alte flori si fructe avand miresme mai romantice.

Scapata de sub control este ceva mai tenace, astfel incat, ca orice lucru provenit de la tropice, trebuie manipulata cu grija si cu discretie. Efectul ei magic
se manifesta si asupra familiei parfumurilor verzi, carora stie sa le sublinieze acuitatea printr-o infiltrare de exotism.

Materia prima de origine animalao reprezinta moscul, ambra, cibetinul
si jetul de castor. Contrar majoritatii substantelor vegetale (in special, florilor, mirodeniilor sau lemnului) ele uzeaza mirosurile, pe care ar fi imposibil
sa le calificam ca arome placute. Dar mirosurile de animal salbatic
transmit impuls senzual: dulceag, excitant.

Ambra este un ingredient utilizat la majoritatea parfumurilor care urmaresc sa atinga o moliciune calduta. De obicei, i se poate detecta prezenta
in notele joase, de baza adica in cele pe care le aspiri ultimele, atunci cand parfumul iti patrunde in piele. Uneori, totusi, se foloseste ambra si pentru nota initiala a parfumului, pentru a crea o aura stralucitoare din care sa se desprinda apoi emanatia altor ingrediente.

Ambra propriu-zisa este rasina prelucrata a numeroase specii de conifere.
Are o aroma cu iz de fum, de zgura si de miere si de aceea este deosebit de pretuita, mai ales in formula parfumurilor orientale, unde e utilizata pentru
a contrabalansa notele uneori acute si intepatoare ale ierburilor si mirodeniilor. Termenul de ambra se foloseste in mod curent pentru a se desemna efectul oriental si caldut al unui parfum.

Ambra cenusie, cunoscuta si sub denumirea de ambergris
si care nu trebuie confundata cu ambra din rasina, este o componenta
neplacuta, dar necesara a multor parfumuri. Este o substanta, care se formeaza
in intestinul casalotului, pe care o elimina, dupa ce inghite tone de plancton, octopode si peste.

Traind in cete, animalul elimina spontan ambra, iar substanta pretioasa este stransa de pe suprafata marilor, de pe malul Oceanului Indian sau din marile australe. Ambra a fost stransa si cu ocazia vanarii casalotilor.

Proaspat expulzata, substanta este o masa moale si neagra fiind de fapt
un amestec de calculi si reziduuri digestive. Sub actiunea apei de mare si atmosferei, ambra devine gri argintie sau bruna, iar mirosul e fin si nuansat.

Prin imbatranire este aproape alba cu un parfum extrem de suav.
Tinctura 5% poate fi folosita dupa maturare, timp de 12-18 luni. Ambra pescuita se vinde cu 7.000 USD/kg. S-au gasit blocuri enorme de ambra, pana la 340kg plutind in ocean si inconjurate de mister.

Aceasta substanta din aparatul digestiv al balenelor este cel mai bun fixativ:
ea confera unui parfum o durabilitate mai mare, atat in flacon, cat si pe piele.

Mirosul de ambra este divers si magnific, nu este un miros, ci este un adevarat parfum. Degaja un miros cald, de miere, putin tabac si note de corp senzual, de animal, la care se adauga note iodate, marine, amintiri ale brizelor de pe plaje indepartate.

Moscul. Purtatorul moscului este cabarga, cerbul fara coarne. Glandele sexuale
ale masculului elimina o substanta, care seamana cu mierea proaspata, de culoare rosietica, care se intareste in timp si devine neagra.

Mirosul mosculului este foarte puternic, intepator. Aceasta substanta, ca si ambra, are caracteristici erogene si accentueaza in compozitia parfumurilor totalitatea aromelor, dandu-le caldura, o saturatie aproape senzuala si cordiala.

Este utilizat in calitate de fixativ puternic si eficient, insa mai are si virtutea
de a aduce o nota patrunzator senzuala, fiind inclus din aceasta cauza
ca ingredient intr-un mare numar de parfumuri.

Folosit cum se cuvine, in cantitati mici, da parfumurilor o nota impetuoasa
si o dulceata ametitoare, care ramane mai degraba in umbra, fara sa fie agresiva. De unul singur are un miros respingator, insa mult diluat poate aduce o nota
de senzualitate nu tocmai fatisa, dar plina de seductie.

Civet (Zibeta) este o secretie a glandelor din jurul cozii la o specie
de pisici salbatice. Secreta o materie odoranta foarte apreciata, aproape lichida,
de culoare galben deshis si care, in contact cu aerul, primeste consistenta unei pomezi. Secretia se obtine prin chiuretarea animalelor crescute in captivitate.

Prin tratarea cu alcool se obtine un lichid rosu, cu miros amoniacal si fecal foarte puternic. Se spune ca nota de civet, diliata puternic, evoca mirosul ultrafeminin. Mai are si puterea de a adauga o nota proprie, maloasa, staruitoare si senzuala, care intensifica efluviile altor componente.

Jetul de Castor (castoreum). Sub coada acestor animale cu blana de lux se afla niste saculete in forma de para. Acestea nu sunt glande, ci un organ special, care nu seamana cu nimic si pe care il au numai castorii. Acest organ secreta un produs uleios folosit pentru impermeabilizarea blanii.

Galben, acru, gras, fetid, castoreum devine dur cu timpul si capata un miros gudronatcuir, fiind apreciat in parfumurile tenace si senzuale. Notele sale de fum si piele sunt esentiale in compozitiile tip Cuir de Russie.

Substantele aromatice sintetice constituie un grup de combinatii organice, obtinute prin metode chimice sau fizico-chimice din produse de origine vegetala sau de sinteza, din diferite materii prime chimice.

Aceste substante sunt combinate ca nota separata in textura compozitiei substantelor parfumate de mainile parfumerului experimentat, dand miresmelor
o minunatie inegalabila, intensificand, totodata, persistenta parfumurilor.

 

sus