DIN ISTORIA PARFUMURILOR

Arta parfumurilor este minunata si admirabila. Lumea magica,
voluptoasa a miresmelor ne atrage necontenit. Aceasta lume misterioasa
isi are istoria sa, legile si traditiile sale. Istoria parfumurilor este indisolubil
legata de istoria omenirii.

Aroma este o substanta magica, capabila sa ne transfere intr-o alta dimensiune, sa ne ridice deasupra cotidianului. Aceasta particularitate unica a miresmelor
a fost pe deplin cunoscuta si folosita in antichitate, cand aromele au servit intereselor de cult.

Sacerdotii aprindeau in fumuare ierburi, radacini de plante si flori in timpul ritualurilor de sfintire a jertfelor si datinilor de sarbatori, incercand sa atinga
cu ajutorul aromelor tainele divine, unind intr-un tot oameni diferiti.

Inca din antichitate, oamenii au inteles ca, arzand lemnul si rasinile,
se poate imbunatati gustul hranei. Avandu-si izvorul in miresmele care candva
se fumau in altarele de ofranda ale templelor, parfumurile si-au raspandit influenta si dominatia in timp si spatiu.

Egiptenii isi proslaveau zeii prin fumegari, preparand unguente inmiresmate
si uleiuri aromate, care insoteau diversele ritualuri si care completau
vesmintele femeii.

Grecii, insa, au adus din expeditii noi arome, iar in Roma Antica se credea
ca aromele au forta de vindecare. Navalirile barbarilor au stopat in Apus
utilizarea aromelor. Si atunci, popoarele Islamului au dezvoltat
arta parfumurilor: arabii si persii s-au transformat in cunoscatori fara egal
ai mirodeniilor, inventand alambicul si imbunatatind distilarea.

Secolul al XII-lea si dezvoltarea relatiilor comerciale, au facut ca acest fenomen
sa ia un nou avant, sustinut de deschiderea noilor universitati. Regii, domnii
si curtenii descopera particularitatile igienice si seducatoare ale parfumurilor.

Venetia devine in curand capitala parfumurilor, centru de prelucrare
al mirodeniilor din Orient.

Cea de a doua jumatate a secolului XIV, constituie marturia crearii parfumului lichid pe baza de alcool si de uleiuri eterice, care se utilizeaza sub denumirea
de ape aromatizante. Legenda spune ca reteta primei Ape a reginei Ungariei,
pe baza de rozmarin, a fost daruita reginei Elisabeta a Ungariei de catre
un calugar. Band aceasta apa, regina a fost vindecata de o boala grea
de care suferea.

Secolul XVI a unificat profesia de manusar cu cea de parfumer,
deoarece au intrat in moda manusile parfumate. In epoca Renasterii
si mai apoi in secolele XVI si XVII s-a renuntat la folosirea acestora.
Ca o revansa, s-a dublat utilizarea aromelor pentru mascarea
mirosurilor neplacute.

Prima cotitura in istoria parfumurilor a avut loc dupa Revolutia franceza,
cand breasla manusarilor si cea a parfumerilor s-a separat in doua ramuri independente.

In anul 1608, la Florenta, la manastirea Santa Maria Novella ia nastere prima fabrica de parfumuri din lume. Fabricanti au devenit chiar calugarii dominicani. Ducii, printii si chiar Papa de la Roma i-au protejat si au facut investitii
substantiale manastirii.

In anul 1709, francezul Jean Marie Farina, din Koln, comerciant de mirodenii,
a livrat prima data in comert apa parfumata, numita in cinstea orasului
Apa de Koln. Aceasta a fost importata in Franta, in cea de a doua jumatate
a secolului XVIII, si de atunci a fost raspandita sub denumirea franceza de
eau de cologne (imparatul Napoleon cumpara pana la 60 flacoane pe luna).

Apoi, in secolul XIX, Jean Guerlain (Guerlain), Francois Coty (Coty)
si Ernest Daltrof (Caron) - parintii parfumurilor moderne, au lansat
cateva teorii fundamentale in stiinta crearii miresmelor. La mijlocul secolului trecut, producerea parfumurilor a iesit din breasla mestesugarilor.
Au inceput sa ia nastere companii mari de parfumuri.

Urmatorul moment de cotitura in istoria parfumurilor revine primului
deceniu al secolului XX, cand croitorii s-au decis sa unifice afacerea modei
cu cea a parfumurilor. In anul 1911, Paul Poiret este primul caruia i-a trecut
prin minte ideea de a aromatiza linia modei.

Logica comerciala a ideii a fost dusa la bun sfarsit de catre Gabrielle Chanel,
care a elaborat in anul 1921 parfumul cu semnul sau de marca (Chanel 5).

Parfumurile insa continua sa evolueze. Francois Coty a fost primul care a unit
in compozitiile sale miresmele naturale cu cele create artificial. In anul 1917,
a elaborat Chypre, care a devenit ulterior un stramos al intregii familii
de arome. Se dezvoltau asa-numitele miresme orientale si de ambra,
care contin arome de pudra, de vanilie si arome pronuntate de animale.

La inceputul anilor 1920, au fost descoperite metode de creare a aromelor
pe cale sintetica: revolutia in parfumerie au desavarsit-o aldehidele, utilizate pentru prima data in Chanel 5. A crescut considerabil cantitatea
de parfumuri noi.


In anii 1950, parfumeria franceza a atins culmea cea mai inalta. In Franta,
au lucrat cei mai talentati parfumeri, care combinau parfumurile. Iau avant
si parfumurile pentru barbati. In acelasi timp, se acutizeaza concurenta internationala, legata de venirea parfumurilor de peste Atlantic.

La inceputul anilor 1960, a fost o explozie a parfumurilor pentru barbati.
In anii 1970, apare moda colectiilor pret-a-porter.
Astfel, a luat nastere un domeniu nou al parfumurilor,
pret-a-porter de lux, care nu si-a pierdut inalta calitate
si rafinamentul de haute couture, dar care a devenit mai accesibila.

Anii 1980 amintesc de experimentele in domeniul flacoanelor.
A aparut, de asemenea, moda aromelor vascoase, greoaie de ambra.
La sfirsitul anilor 1980, in laboratoarele de parfumuri se creeaza buchete
complet noi. Acestea sunt asa-numitele arome proaspete de ozon si marine,
care ne amintesc de ocean si de plantele acvatice.

In anii 1990, miresmele egoiste ale deceniului trecut s-au schimbat cu cele originale: naturale, cu arome mai usoare. Accentele marine ale sfarsitului anilor 1980 se transforma in asa-numitele motive acvatice, generate de asocierea nufarului cu lotusul.

Noua tehnologie a florilor vii (Living-Flower Technology) permite acum
sa se combine mirosul florilor si al plantelor neculese. Pentru aceasta,
ele se pun sub un clopot de sticla si, printr-o ramificatie speciala,
se extrage aroma.

De o mare popularitate in ultimii ani se bucura aromele de fructe.
Dupa parerea specialistilor, parfumurile acestui sfarsit de secol au acumulat
in ele arome de lamaie, portocale, coacaze, ananas, mango si, la inceputul mileniului trei, acestea nu se schimba.

Parfumurilor de orientare moderna le este caracteristica gratia,
laconismul maxim al miresmelor, delicatetea. Ele imbina minunat lejeritatea
si bogatia, ce armonizeaza perfect cu mirosul natural al pielii, sunt transparente, imperceptibile si vaporoase.

A trecut mult timp de cand oamenii au invatat sa utilizeze forta magica
a aromelor. Treptat, domeniul de fabricare a parfumurilor s-a separat
de stramosii sai si a ocupat un loc onorabil intre celelalte arte.



C u r i o z i t a t i

  • Cu o ramura de piersic inflorit samanii izgoneau din om duhulraului si al bolii.
  • In Orient si in Asia Centrala, vaporii semintei de ruta se considerau
    un remediu sigur impotriva deochiului. Semintele se puneau intr-o tigaie
    incinsa si se afuma cu fum mirositor omul care trebuia ferit de rau.
  • Dupa marturiile lui Herodot, casa si cladirile erau afumate cu ienupar inmiresmat pentru a le feri de trasnet.
  • In antichitate, crengilor inmiresmate de vasc li se atribuia o putere
    magica. Se considera ca cu ajutorul vascului se poate descoperi si cea mai
    ascunsa comoara. Frunzele duble si fructele acestei plante se utilizau
    pentru cresterea potentei.
  • Ordinul tainic al Rozenkreitzerilor a ales trandafirul ca simbol
    al spiritualitatii alese.

sus